Stoenesti

Prima atestare documentara a localitatii Stoenesti dateaza din anul 1512, intr-un hrisov al domnitorului Neagoe Basarab, care mentioneaza satul Stoenesti ca parte a mosiei boieresti din zona Argesului. Numele provine de la un intemeietor pe nume Stoian, un cioban sau mic boier care s-a stabilit aici. De-a lungul secolelor, satul a fost un mic nucleu rural, cu gospodarii taranesti si o biserica din lemn, construita in 1760, care a fost ulterior inlocuita de actuala biserica de zid in 1892. In perioada interbelica, Stoenesti a cunoscut o usoara dezvoltare datorita legaturii rutiere cu orasul Pitesti, dar a ramas preponderent agricol. In timpul regimului comunist, satul a fost colectivizat, iar locuitorii au fost obligati sa lucreze in CAP-ul din localitatea vecina, Bradu. Dupa 1990, terenurile au fost retrocedate, iar multi locuitori s-au orientat catre agricultura de subzistenta sau munca in orasele apropiate. Economia actuala se bazeaza pe agricultura (culturi de porumb, grau, floarea-soarelui si pomi fructiferi), cresterea animalelor (oi si vaci) si comertul cu amanuntul. Exista cateva microintreprinderi care se ocupa cu prelucrarea lemnului si constructii, dar majoritatea fortei de munca face naveta la Pitesti sau la Bradu, unde se afla platforme industriale. In ultimii ani, s-au dezvoltat pensiuni rurale care atrag turisti dornici de liniste si aer curat. Stoenesti beneficiaza de retea de apa si canalizare partiala, iar drumul judetean care traverseaza satul a fost modernizat recent. Populatia este in scadere din cauza migratiei tinerilor catre orase, dar comunitatea ramane activa, cu evenimente traditionale precum Hramul Bisericii (Sf. Nicolae) si serbari campenesti.