Slanic

Localitatea Slanic este atestata documentar pentru prima data in anul 1512, intr-un hrisov al domnitorului Neagoe Basarab, care mentioneaza existenta unui sat cu numele 'Slanic' pe valea raului cu acelasi nume. Denumirea provine din slavonul 'slanik', care inseamna 'sare' sau 'loc sarat', datorita izvoarelor saline din zona. In Evul Mediu, satul a facut parte din judetul Arges si a fost un mic centru de exploatare a lemnului si a pietrei. In secolul al XIX-lea, Slanic a fost inclus in plasa Argesel si a avut o populatie predominant agricola. In perioada comunista, satul a fost colectivizat, iar locuitorii au lucrat la CAP-ul din comuna vecina. Dupa 1990, Slanic a cunoscut o usoara dezvoltare datorita apropierii de orasul Curtea de Arges si a potentialului turistic al zonei. Actualmente, economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta, cresterea animalelor si mica exploatare forestiera. Exista cateva pensiuni rurale care atrag turisti datorita peisajelor si a izvoarelor de apa minerala. In ultimii ani, s-au facut investitii in infrastructura rutiera si in retelele de apa si canalizare, dar somajul ramane ridicat, iar tinerii pleaca la munca in strainatate. Slanic pastreaza traditii locale, cum ar fi festivalul 'Nunta de la Slanic' si obiceiuri pastorale.