Priboieni

Prima atestare documentara a localitatii Priboieni dateaza din anul 1532, intr-un hrisov al domnitorului Radu Paisie, care mentioneaza „satul Priboieni” ca parte a mosiei Topoloveni. Numele localitatii provine din slavonul „priboi”, care inseamna „loc de trecere” sau „vama”, sugerand un vechi punct de control pe drumul comercial dintre Campulung si Pitesti. De-a lungul secolelor, satul a fost un mic centru agricol, cu gospodarii taranesti si cateva mosii boieresti. In perioada interbelica, Priboieni a cunoscut o usoara dezvoltare, fiind infiintata o scoala primara in 1924 si o biserica de lemn in 1930. Satul a fost inclus in comuna Priboieni, alaturi de satele vecine: Valea Mare, Valea Nenii si Valea Popii. Dupa instaurarea regimului comunist in 1948, a avut loc colectivizarea fortata, iar terenurile au fost preluate de Cooperativa Agricola de Productie (CAP) Topoloveni. Multi locuitori au fost obligati sa lucreze la CAP, iar tinerii au plecat la orase pentru munca in uzine. In timpul comunismului, Priboieni a ramas o localitate predominant agricola, cu culturi de cereale, cartofi si pomi fructiferi. Infrastructura era modesta: drumuri de pamant, apa de la fantana si electricitate abia in anii 1970. Dupa 1989, CAP-ul s-a desfiintat, iar terenurile au fost retrocedate. Multi fosti proprietari au vandut pamantul sau l-au lasat in paragină din cauza lipsei de capital. Economia locala a intrat in declin, iar populatia a scazut semnificativ prin migratie. Dupa 1990, comuna Priboieni a incercat sa se reorienteze. S-au infiintat cateva mici afaceri: magazine alimentare, o brutarie si o pensiune turistica. Agricultura de subzistenta a ramas principala ocupatie, dar cu randamente scazute. In ultimii ani, s-au dezvoltat ferme de pasari si porci, iar unii locuitori au accesat fonduri europene pentru utilaje agricole. Turismul rural este inca la inceput, desi zona are potential datorita peisajelor pitoresti si a apropierii de munte. In prezent, economia Priboieni este mixta: agricultura (cereale, legume, pomi fructiferi), cresterea animalelor (oi, vaci, pasari) si comertul local. Exista cateva mici ateliere de tamplarie si constructii. Rata somajului este ridicata, iar multi tineri pleaca la munca in strainatate (Italia, Spania, Germania). Primaria incearca sa atraga investitii prin programe de dezvoltare rurala, dar lipsa infrastructurii (drumuri asfaltate, gaz, canalizare) descurajeaza investitorii. Totusi, in ultimii 5 ani, s-au asfaltat cateva strazi si s-a modernizat scoala. Comuna Priboieni (cu satele componente: Priboieni, Valea Mare, Valea Nenii, Valea Popii) avea la recensamantul din 2011 o populatie de aproximativ 1.200 de locuitori, in scadere fata de 1992 (1.500). Speranta de viata este sub media nationala, iar serviciile medicale sunt limitate la un cabinet de familie. Scoala generala din Priboieni are clase I-VIII, dar numarul elevilor este tot mai mic. In concluzie, Priboieni este o comuna rurala tipica din zona subcarpatica, cu un trecut istoric modest si un prezent economic fragil, dar cu potential turistic si agricol neexploatat.