Dobrotu

Prima atestare documentara a localitatii Dobrotu dateaza din anul 1534, intr-un hrisov al lui Radu Paisie, domnitor al Tarii Romanesti. Numele provine de la un boier numit Dobrot, care a stapanit aceste meleaguri. De-a lungul secolelor, satul a facut parte din mosia Stefanestilor, fiind un sat de clacasi. In perioada medievala, locuitorii se ocupau cu agricultura si cresterea animalelor, avand mici ateliere mestesugaresti. In secolul al XIX-lea, Dobrotu a fost inclus in comuna Stefanesti, iar in 1864, dupa reforma administrativa, a devenit sat component al acestei comune. In perioada interbelica, satul a cunoscut o usoara dezvoltare datorita construirii unor drumuri comunale care il legau de Stefanesti si orasul Pitesti. In anii 1930, a fost infiintata o scoala primara, care a functionat in casa unui localnic. In perioada comunista, Dobrotu a fost colectivizat, iar locuitorii au fost obligati sa intre in Cooperativa Agricola de Productie (CAP) Stefanesti. Aceasta perioada a fost dificila, cu amenzi si rechizitii pentru cei care nu se conformau. Totusi, satul a beneficiat de electrificare in anii 1960 si de apa curenta in anii 1980. Multi tineri au plecat la munca in orasele apropiate, precum Pitesti sau Bucuresti. Dupa 1990, CAP-ul s-a desfiintat, iar terenurile au fost retrocedate. Agricultura a revenit la exploatatiile mici, de subzistenta. In ultimii ani, s-au construit case noi, iar unii locuitori au deschis mici afaceri (magazine, pensiuni). Economia actuala se bazeaza pe agricultura (cereale, legume, pomi fructiferi), cresterea animalelor (oi, vaci, pasari) si naveta spre Pitesti, unde multi lucreaza in industrie sau servicii. Exista si cateva intreprinderi mici de prelucrare a lemnului si constructii. In prezent, Dobrotu este un sat linistit, cu aproximativ 300 de locuitori, care pastreaza traditiile locului. Sarbatorile religioase si obiceiurile populare sunt inca respectate. Viitorul satului depinde de dezvoltarea infrastructurii si de atragerea de investitii in turism rural sau agricultura ecologica.