Spulber

Satul Spulber este mentionat documentar pentru prima data in 1577, intr-un hrisov al domnitorului Alexandru Voda, care intareste stapanirea asupra unor mosii in zona Vrancei. Denumirea provine de la un boier local, Spulber, sau de la verbul 'a spulbera' (a imprastia), posibil in legatura cu alunecarile de teren frecvente in regiune. In secolul al XVIII-lea, satul facea parte din tinutul Vrancei, o zona de granita cu stapaniri mixte (moldoveni si munteni). Locuitorii au participat activ la Razboiul de Independenta (1877-1878) si la Primul Razboi Mondial. Dupa 1918, Spulber a cunoscut o dezvoltare modesta, bazata pe agricultura si cresterea animalelor. In perioada comunista, satul a fost colectivizat (1962), iar populatia a scazut din cauza migratiei catre orase. Dupa 1990, s-a revenit la agricultura privata, dar terenurile sunt fragmentate si putin productive. Economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (porumb, cartofi, legume), cresterea ovinelor si bovinelor, si exploatarea forestiera (padurile de fag si brad din jur). In sat functioneaza cateva mici ateliere de tamplarie si o pensiune turistica (Pensiunea La Padure). Somajul este ridicat, iar multi tineri pleaca la munca in strainatate (Italia, Spania). Infrastructura este modesta: drumul judetean 205L asigura legatura cu Nereju si Vidra, dar este in stare proasta. Satul are curent electric, apa curenta (retea proprie) si retele de telefonie mobila. Scoala din Spulber (gradinite + clasele I-IV) a fost inchisa in 2010 din lipsa de elevi; copiii fac naveta la Nereju. Biserica 'Sf. Nicolae' (construita in 1840) este monument istoric. Populatia satului este de aproximativ 200 de locuitori (recensamant 2021), in scadere fata de 1992 (350 loc.).