Dealu Sarii

Satul Dealu Sarii, judetul Vrancea, este mentionat documentar pentru prima data in anul 1536, intr-un hrisov al domnitorului Petru Rares, sub numele de 'Dealul Sarii'. Denumirea provine de la dealurile din zona si de la existenta unor izvoare sarate, exploatate inca din Evul Mediu pentru obtinerea sarii prin fierbere. In secolul al XVIII-lea, localitatea a fost parte a tinutului Putna, iar dupa 1859 a intrat in componenta judetului Vrancea. Economia traditionala a fost bazata pe agricultura de subzistenta (porumb, grau, cartofi) si cresterea animalelor (oi, vaci). In perioada interbelica, satul a cunoscut o usoara dezvoltare datorita deschiderii unei mine de sare la marginea localitatii, care a functionat pana in anii 1960. Dupa 1990, mina a fost inchisa, iar populatia a scazut drastic din cauza migratiei catre orase sau strainatate. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura la scara mica, pomi fructiferi (pruni, meri) si exploatarea lemnului din padurile din jur. Exista cateva pensiuni turistice care valorifica peisajele si izvoarele sarate, dar potentialul turistic este insuficient exploatat. Satele componente sunt: Dealu Sarii (resedinta), Valea Rea si Poiana. Populatia totala a comunei este de aproximativ 1.200 de locuitori, in scadere continua. Infrastructura este modesta: drumuri partial asfaltate, retea de apa si canalizare in curs de modernizare. Scolile au fost comasate, iar dispensarul medical functioneaza cu program redus. Desi zona are un potential turistic natural (izvoare sarate, peisaje de deal, trasee de drumetie), lipsa investitiilor si a promovarii limiteaza dezvoltarea.