Colacu

Satul Colacu, judetul Vrancea, are o istorie veche, documentata din secolul al XVI-lea. Prima atestare documentara dateaza din 1531, cand este mentionat ca „Colacu” intr-un hrisov al domnitorului Petru Rares. Numele provine de la „colac”, probabil referindu-se la forma rotunda a asezarii sau la un vechi obicei local. De-a lungul timpului, satul a facut parte din tinutul Putna, iar dupa 1859 din judetul Vrancea. Populatia a fost implicata in razboiul de independenta (1877-1878) si in cele doua razboaie mondiale. In perioada comunista, Colacu a fost colectivizat, iar dupa 1990 s-a confruntat cu declinul demografic si migratia tinerilor catre orase. Economia locala este predominant agricola, axata pe cultivarea cerealelor (porumb, grau), vita-de-vie si pomi fructiferi (pruni, meri). Cresterea animalelor (oi, vaci) completeaza veniturile. Exista mici ateliere de tamplarie si prelucrare a lemnului. Turismul rural este incipient, dar potential datorita peisajelor pitoresti din apropierea Muntilor Vrancei. Somerajul este redus, dar veniturile sunt modeste. Infrastructura de transport este asigurata de drumul judetean DJ205L, iar accesul la utilitati (apa, curent, gaze) este partial. Scoala din sat a fost inchisa, elevii facand naveta la Valea Sarii. Biserica „Sf. Nicolae” dateaza din 1850 si este monument istoric.