Solesti

Satul Solesti, judetul Vaslui, este atestat documentar inca din secolul al XV-lea, fiind mentionat intr-un hrisov al lui Stefan cel Mare din 1484, care intareste stapanirea unor mosii boieresti. Numele localitatii provine de la numele de familie 'Solea' sau 'Sol', posibil un boier sau un intemeietor. De-a lungul secolelor, satul a avut o evolutie modesta, specifica zonei rurale din Moldova. In perioada interbelica, Solesti a fost o comuna de sine statatoare, dar in 1968, prin reorganizarea administrativa, a fost inclusa in comuna Pungesti. Populatia a scazut constant dupa 1990, de la aproximativ 1.500 de locuitori la sub 1.000 in prezent, din cauza migratiei si imbatranirii. Din punct de vedere economic, activitatea predominanta este agricultura de subzistenta (cultivarea porumbului, graului, floarea-soarelui) si cresterea animalelor (vaci, oi, pasari). Exista si cateva mici afaceri locale: un magazin alimentar, o cizmari, un atelier de tamplarie si o mica unitate de productie a branzei. Somajul este ridicat, iar veniturile provin in mare parte din pensii si ajutoare sociale. Infrastructura este modesta: drumul principal este asfaltat, dar strazile laterale sunt de pamant. Satul beneficiaza de curent electric, apa curenta (partial) si retea de gaz in curs de extindere. Scoala generala a fost inchisa in 2010 din lipsa de elevi, iar copiii fac naveta la Pungesti sau Vaslui. Biserica ortodoxa 'Sfintii Voievozi' dateaza din 1832 si este monument istoric. Evenimente culturale sunt rare, de obicei prilejuite de sarbatorile religioase. In concluzie, Solesti este un sat tipic moldovenesc in declin demografic, cu o economie rurala traditionala.