Miresti

Satul Miresti este mentionat documentar pentru prima data intr-un hrisov din 1523 al lui Neagoe Basarab, fiind o vatra veche de locuire. De-a lungul secolelor, a fost un sat de razasi, cu o economie predominant agricola. In perioada interbelica, Miresti a cunoscut o dezvoltare modesta, datorita terenurilor fertile si a apropierii de raul Oltet. Dupa 1990, odata cu desfiintarea CAP-urilor, multi locuitori s-au orientat catre munca in strainatate sau in orasele apropiate. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (porumb, grau, cartofi) si pe cresterea animalelor (oi si vaci). Exista cateva mici ateliere de tamplarie si o brutarie. Somajul este relativ scazut (sub 5%), dar veniturile sunt modeste. Satul se confrunta cu imbatranirea populatiei si depopularea. In ultimii ani, s-au facut investitii in modernizarea retelei de apa si canalizare, finantate prin fonduri europene. Scoala din sat a fost inchisa in 2010, copiii fiind transportati la o scoala din comuna vecina. Biserica ortodoxa, construita in 1845, este un punct de reper si gazduieste evenimente comunitare.