Stejaru

Satul Stejaru, situat in partea de sud a judetului Teleorman, are o istorie bogata, fiind mentionat documentar pentru prima data intr-un hrisov din 1526, sub numele de 'Stejarul', datorita padurilor dese de stejari care acopereau zona. In perioada medievala, satul a facut parte din mosia boierilor Racovita, care au construit aici un conac (azi in ruine) si o biserica de lemn (1712). In secolul al XIX-lea, Stejaru a cunoscut o dezvoltare economica bazata pe agricultura (cereale, vita de vie) si mestesuguri (rotarie, fierarie). Dupa reforma agrara din 1921, satul a crescut ca populatie, ajungand la peste 1.200 de locuitori in 1930. Perioada comunista a adus colectivizarea (1949-1962) si infiintarea CAP-ului, care a functionat pana in 1990. Din punct de vedere economic, dupa 1990, satul a cunoscut o reconversie catre agricultura de subzistenta si cresterea animalelor. In prezent, principalele activitati economice sunt agricultura (porumb, grau, floarea-soarelui) si cresterea ovinelor si bovinelor. Exista cateva mici intreprinderi de prelucrare a lemnului si o fabrica de paine. Populatia este in scadere (aproximativ 800 de locuitori in 2023), cu un procent ridicat de persoane varstnice. Tinerii emigreaza catre orasele Alexandria sau Bucuresti. Infrastructura este modesta: drumul principal este asfaltat, dar strazile secundare sunt de pamant. Satul dispune de scoala primara, gradinita, biserica ortodoxa (construita in 1890) si un camin cultural. Evenimente importante: Hramul bisericii (Sf. Gheorghe, 23 aprilie) si traditionala 'Nunta de la Stejar' (reconstituire istorica).