Tarnicioara

Satul Tarnicioara, judetul Suceava, apare documentar in 1490, cand domnitorul Stefan cel Mare daruieste mosia Muntilor Tarnicioara M-rii Neamt. Denumirea provine de la apa Tarnicioara (afluent al Sucevei), cu sensul de 'paraul cu tarni (copaci taiati)'. In secolul al XVIII-lea, satul facea parte din tinutul Sucevei, cu 40 de gospodarii. Dupa 1775, odata cu anexarea Bucovinei de catre habsburgi, Tarnicioara devine localitate de frontiera, cu un post vamal. Populatia era mixta: romani (majoritari) si ruteni. In 1900, satul numara 320 locuitori, ocupati in agricultura (pomicultura, cresterea ovinelor) si exploatarea forestiera. In perioada interbelica, Tarnicioara a fost comuna de sine statatoare, cu primarie, scoala primara si biserica ortodoxa (1819). Dupa 1948, colectivizarea a dus la formarea CAP Tarnicioara, desfiintat in 1990. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (cartofi, porumb, fan), cresterea animalelor (vaci, oi), exploatarea lemnului si turism rural. Satul are 3 pensiuni agroturistice si o fabrica de mobila (20 angajati). Rata somajului este de 8%, iar venitul mediu net pe gospodarie este de 1.200 lei/luna. Infrastructura: apa curenta (60% din gospodarii), canalizare (30%), drumuri asfaltate (50%).