Luncusoara

Luncusoara, judetul Suceava, este o localitate cu o istorie bogata, mentionata documentar pentru prima data in 1490, intr-un hrisov al domnitorului Stefan cel Mare. Numele provine de la lunca (campie) si soare (soare), reflectand asezarea intr-o vale insorita. De-a lungul secolelor, satul a fost un important centru de comert local, datorita pozitiei pe drumul comercial dintre Moldova si Transilvania. In perioada medievala, aici functiona un punct de vama si un han. In 1775, odata cu anexarea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic, Luncusoara a intrat sub administratie austriaca, ceea ce a dus la dezvoltarea agriculturii si a mestesugurilor. In secolul al XIX-lea, satul a cunoscut o crestere demografica semnificativa, ajungand la peste 800 de locuitori. Dupa 1918, Luncusoara a devenit parte a Romaniei Mari. Economia locala se bazeaza in principal pe agricultura (culturi de cartofi, porumb si grau), cresterea animalelor (vaci, oi) si exploatarea lemnului din padurile invecinate. In ultimii ani, s-a dezvoltat si turismul rural, datorita peisajelor pitoresti si a apropierii de manastirile din Bucovina. Exista cateva pensiuni agroturistice si o fabrica de prelucrare a lemnului. Populatia este in scadere lenta, din cauza migratiei tinerilor catre orasele mari. Scolile din sat au fost comasate, iar acum copiii fac naveta la scoala din comuna vecina. Biserica ortodoxa din Luncusoara, construita in 1850, este un monument istoric local.