tibucani

Satul Tibucani, judetul Neamt, are o istorie documentata din secolul al XV-lea, fiind mentionat pentru prima data intr-un hrisov al lui Stefan cel Mare din 1475. Numele provine, probabil, de la un boier local numit Tibuc. De-a lungul timpului, localitatea a fost un centru agricol important, cu productie de cereale, legume si crestere de animale. In perioada interbelica, a cunoscut o dezvoltare modesta, fiind construita scoala si biserica. Dupa 1989, economia a suferit o transformare, trecand de la agricultura de stat la exploatatii private. In prezent, principalele activitati economice sunt agricultura (culturi de porumb, grau, floarea-soarelui), cresterea animalelor (vaci, oi, pasari) si mica industrie alimentara (morarit, panificatie). Exista cateva magazine alimentare si o pensiune turistica. Populatia este in scadere, de la aproximativ 2.000 de locuitori in 1992 la sub 1.500 in 2021, din cauza migratiei catre orase si strainatate. Somerajul este de aproximativ 10%, iar veniturile provin in principal din pensii si ajutoare sociale. Infrastructura este modesta: drumul judetean este asfaltat, dar strazile laterale sunt de pamant. Accesul la internet este limitat, iar transportul in comun este asigurat de cateva curse zilnice catre municipiul Roman. Din punct de vedere istoric, Tibucani a fost un sat de granita intre Moldova si Transilvania, avand un rol strategic minor. Biserica ortodoxa din sat, construita in 1820, este monument istoric. Desi nu exista mari investitii, potentialul turistic este reprezentat de peisajele colinare si traditiile locale.