Ceahlau

Comuna Ceahlau, judetul Neamt, are o istorie bogata, legata indeaproape de Muntii Ceahlau, simbol al spiritualitatii romanesti. Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 15 iunie 1429, intr-un hrisov al domnitorului Alexandru cel Bun, care intareste hotarele unor sate. Numele provine din limba slava, insemnand 'loc cu piatra' sau 'stanca'. De-a lungul secolelor, zona a fost locuita de mocani (pastori) care practicau transhumanta, iar in secolul al XIX-lea, comuna a cunoscut o dezvoltare modesta, bazata pe agricultura si cresterea animalelor. In perioada interbelica, s-a construit prima scoala si biserica de lemn. Dupa 1944, colectivizarea a transformat peisajul economic, iar in anii 1970, turismul a inceput sa creasca, datorita infiintarii Parcului National Ceahlau (1995). Astazi, economia comunei se bazeaza pe turism (pensiuni, trasee montane), agricultura de subzistenta (cartofi, porumb, fan), cresterea animalelor (oi, vaci), si exploatarea forestiera. Exista mici ateliere de tamplarie si productie de branza. Somajul este relativ scazut, dar veniturile sunt modeste, multi locuitori lucrand in orasele apropiate (Piatra Neamt, Bicaz). Infrastructura s-a imbunatatit recent, cu asfaltare si apa curenta. Satele componente: Ceahlau (resedinta), Bistricioara (cunoscut pentru cascada cu acelasi nume), si Pesterea (langa pestera cu acelasi nume). Populatia este in usoara scadere, sub 2.000 de locuitori, conform recensamantului din 2021.