Sisesti

Satul Sisesti, judetul Mehedinti, este mentionat documentar pentru prima data in anul 1511, intr-un hrisov al domnitorului Neagoe Basarab. Numele localitatii provine de la boierul Sisea, care a stapanit aceste meleaguri in secolul al XVI-lea. De-a lungul timpului, satul a facut parte din plasa Motrul de Jos a judetului Mehedinti. In perioada interbelica, Sisesti a cunoscut o dezvoltare moderata, bazata pe agricultura si mestesugurile traditionale. Dupa colectivizarea fortata din anii 1950, gospodariile taranesti au fost transformate in Cooperative Agricole de Productie (CAP). In prezent, economia locala se bazeaza preponderent pe agricultura de subzistenta (culturi de porumb, grau, floarea-soarelui) si cresterea animalelor (oi, vaci). Exista si cateva mici afaceri in domeniul comertului si al serviciilor. Somajul este relativ ridicat, multi locuitori alegand sa munceasca in strainatate sau in orasele apropiate (Drobeta-Turnu Severin, Motru). Populatia satului este de aproximativ 500 de locuitori, in scadere fata de recensamantul din 2002. Infrastructura este modesta: drumurile sunt partial asfaltate, iar reteaua de apa si canalizare este in curs de modernizare. Scoala generala din Sisesti a fost inchisa din cauza numarului mic de elevi, copiii fiind nevoiti sa faca naveta la scoala din comuna vecina. Biserica ortodoxa, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, dateaza din 1847 si este monument istoric. In ultimii ani, s-au facut eforturi pentru atragerea de fonduri europene in vederea reabilitarii drumurilor si a introducerii gazului metan.