Bacles

Satul Bacles, judetul Mehedinti, are o istorie documentata incepand cu secolul al XVI-lea, fiind mentionat intr-un hrisov al lui Mircea Ciobanul (1545). Numele provine din slavona veche 'baklja' (torță), indicand o veche functie de semnalizare. In Evul Mediu, facea parte din plasa Motrul de Sus. Locuitorii s-au ocupat cu agricultura si cresterea animalelor, dar si cu exploatarea lemnului din padurile apropiate. In perioada interbelica, satul a cunoscut o usoara dezvoltare datorita construirii drumului judetean. Dupa 1989, populatia a scazut semnificativ (de la ~800 la ~300 locuitori in 2021). Economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (porumb, grau, floarea-soarelui), cresterea ovinelor si bovinelor, precum si pe exploatarea lemnului. Exista o mica fabrica de prelucrare a lemnului si cateva pensiuni rurale. Somajul este ridicat, multi tineri alegand sa emigreze. Satul nu are scoala sau dispensar, copiii facand naveta la Smadovita. Biserica ortodoxa 'Sf. Nicolae' (1850) este monument istoric. Infrastructura este precara: drumuri partial asfaltate, retea de apa curenta in curs de extindere, gaz natural inexistent.