Bocicoel

Bocicoel (maghiara: Kisbocskó) este un sat in comuna Bocicoiu Mare, judetul Maramures, situat in Valea Viseului, la poalele Muntilor Maramuresului. Prima atestare documentara dateaza din 1411, sub numele de 'Bochkohaza'. In Evul Mediu, satul a fost parte a domeniului feudal al familiei Dragffy, iar mai tarziu al familiei Teleki. Populatia a fost istoric mixta: romani, maghiari si ruteni. In 1910, satul avea 402 locuitori, dintre care 207 maghiari si 195 romani. Dupa Tratatul de la Trianon (1920), a intrat in componenta Romaniei. In 1940, prin Dictatul de la Viena, a fost cedat Ungariei, revenind la Romania in 1944. In perioada comunista, a cunoscut colectivizarea si industrializarea limitata, multe familii lucrand la exploatarile forestiere din munti. Dupa 1989, populatia a scazut semnificativ (sub 200 locuitori in 2011), din cauza emigrarii. Economic, satul se bazeaza pe agricultura de subzistenta (cartofi, porumb, fan), cresterea animalelor (vaci, oi) si exploatarea lemnului. Exista mici ateliere de tamplarie si prelucrare a lemnului. Turismul rural este in dezvoltare, cu cateva pensiuni. Accesul la utilitati este limitat: apa curenta si canalizare in cea mai mare parte, gaze naturale nu sunt disponibile. Scolile si dispensarul au fost inchise, copiii facand naveta la Bocicoiu Mare.