Ostratu

Satul Ostratu este mentionat documentar pentru prima data in anul 1510, intr-un hrisov al domnitorului Vlad cel Tanar, care intareste mosia manastirii Cernica. Denumirea provine de la cuvantul slavon 'ostrov' (insula), facand referire la faptul ca asezarea era inconjurata de lacuri si brate ale raului Dambovita. De-a lungul secolelor, Ostratu a fost o comunitate agricola, cu livezi de pruni si meri, dar si cu cresterea animalelor (oi si vaci). In perioada interbelica, satul a cunoscut o usoara dezvoltare datorita apropierii de Bucuresti, multi locuitori devenind muncitori in fabricile din capitala. Dupa 1989, Ostratu a intrat intr-un proces accelerat de suburbanizare. Terenurile agricole au fost parcelate si vandute pentru constructia de case, iar populatia a crescut de la 500 de locuitori in 2002 la peste 1.200 in 2020. Din punct de vedere economic, predominanta este activitatea de comert si servicii (mici magazine, service-uri auto, saloane de infrumusetare), precum si constructiile. Multi locuitori fac naveta zilnica la Bucuresti (aproximativ 20 km). Somajul este redus (sub 4%), dar veniturile sunt modeste, cu un salariu mediu net de aproximativ 2.500 lei. Infrastructura de transport este deficitara: singura linie de autobuz (STB 477) circula rar, iar drumul judetean DJ 301 este frecvent aglomerat. In ultimii ani, s-au construit doua gradinite si un parc de joaca, dar lipsesc o scoala, un dispensar si o farmacie, locuitorii fiind nevoiti sa mearga in Cernica sau Pantelimon pentru aceste servicii.