Ulies

Satul Ulies, component al comunei Rau de Mori, judetul Hunedoara, are o istorie bogata, atestata documentar inca din anul 1360 sub numele de 'Vlyes'. Denumirea provine din maghiarul 'Ulies' (stana). De-a lungul secolelor, a fost un sat pastoral, cu o populatie majoritar romaneasca, dar si maghiara. In Evul Mediu, a apartinut domeniului Cetatii Colti, iar mai tarziu a fost inclus in comitatul Hunedoara. Biserica de lemn din Ulies, construita in secolul al XVIII-lea, este un monument istoric valoros, pictata in stil traditional. Dupa 1918, satul a cunoscut o dezvoltare modesta, bazata pe agricultura si cresterea animalelor. In perioada comunista, a fost colectivizat, iar multi locuitori au emigrat in orasele apropiate (Hunedoara, Deva) pentru munca in industrie. Dupa 1990, economia locala s-a reorientat catre agricultura de subzistenta si servicii. In prezent, populatia este de aproximativ 200 de locuitori, cu o tendinta de imbatranire. Exista o mica exploatatie forestiera si cateva pensiuni agroturistice care valorifica peisajul pitoresc al vaii Raului Mare. Accesul la infrastructura este limitat, cu drumuri comunale partial modernizate. Scolile si dispensarul au fost inchise, iar copiii fac naveta la Rau de Mori. Ulies se confrunta cu depopularea, dar pastreaza un patrimoniu natural si cultural deosebit, fiind o destinatie pentru turismul rural.