Slavuta

Satul Slavuta este mentionat documentar pentru prima data in anul 1510, intr-un hrisov al domnitorului Neagoe Basarab, care atesta existenta unui sat cu numele 'Slavuta' pe malul paraului cu acelasi nume. Numele provine din slavona veche 'slava' (slava) sau 'slovuta' (cuvant), sugerand o comunitate de vorbitori de limba slava. De-a lungul secolelor, satul a fost parte din comuna Sacelu, iar in perioada interbelica a cunoscut o usoara dezvoltare datorita exploatarii lemnului din padurile din apropiere. Dupa colectivizare (1962), locuitorii au fost obligati sa lucreze la Cooperativa Agricola de Productie (CAP) Sacelu, cultivand porumb, grau si cartofi. In 1989, majoritatea taranilor si-au recuperat terenurile, dar agricultura de subzistenta a ramas principala ocupatie. In prezent, populatia este de aproximativ 350 de persoane, in scadere din cauza migratiei catre orase (Targu Jiu, Craiova) si strainatate (Italia, Spania). Economia locala se bazeaza pe agricultura (porumb, grau, pomi fructiferi), cresterea animalelor (oi, vaci) si munca sezoniera in constructii. Exista un singur magazin mixt si o crama care produce tuica de prune. Seful de post (primarul comunei Sacelu) implementeaza proiecte de asfaltare a drumurilor si introducere a gazelor naturale, dar progresul este lent din cauza fondurilor limitate.