Singureni

Satul Singureni, judetul Giurgiu, este o localitate cu o istorie bogata, mentionata documentar inca din secolul al XVI-lea. Prima atestare scrisa dateaza din 1526, intr-un document emis de cancelaria lui Vlad Vintila de la Slatina. Numele localitatii provine de la cuvantul 'singur', posibil referindu-se la un loc izolat sau la un fost proprietar. In perioada medievala, satul a facut parte din mosia manastirii Radu Voda, fiind un important centru agricol. In secolul al XIX-lea, dupa reforma agara, satul s-a dezvoltat, iar in 1907 a fost locul unor confruntari in timpul Rascoalei Taranesti. In perioada comunista, Singureni a fost colectivizat, iar populatia a scazut datorita industrializarii fortate a oraselor apropiate. Dupa 1990, satul a cunoscut un declin economic, dar in ultimii ani a inceput o usoara revigorare datorita investitiilor in infrastructura. Din punct de vedere economic, Singureni se bazeaza pe agricultura (cereale, floarea-soarelui, legume) si pe cresterea animalelor (bovine, ovine). Exista si cateva mici unitati de procesare a produselor agricole, precum o fabrica de ulei si o moara. Somajul este ridicat, iar multi locuitori lucreaza in orasele apropiate (Giurgiu, Bucuresti) sau in strainatate. Populatia actuala este de aproximativ 1200 de locuitori, in scadere fata de recensamantul din 2002. Scolile si gradinitele din sat au un numar redus de elevi, iar dispensarul medical asigura servicii de baza. Viata culturala este animata de biserica ortodoxa si de cateva asociatii locale care organizeaza evenimente traditionale.