Ulmetu

Ulmetu, judet Dambovita, este o localitate cu o istorie modesta, mentionata documentar in secolul al XVI-lea ca sat de mosneni. Numele provine de la arborele ulm, frecvent in zona. De-a lungul timpului, s-a dezvoltat ca sat agricol, cu productie de cereale, vita de vie si cresterea animalelor. In perioada interbelica, a cunoscut o usoara modernizare, cu construirea scolii si a bisericii. Dupa 1990, economia s-a diversificat, aparand mici afaceri (magazine, ateliere de tamplarie, ferme agricole). Populatia este in declin, de la aproximativ 500 de locuitori in 1990 la sub 300 in 2020. Forta de munca se orienteaza catre orasele apropiate (Targoviste, Bucuresti). Agricultura ramane principala ocupatie, dar cu randamente scazute din cauza lipsei de investitii. Exista un potential turistic modest (peisaje, trasee de drumetie), dar neexploatat. Infrastructura este precara: drumuri asfaltate partial, apa curenta si canalizare in curs de extindere. Gazul natural nu este disponibil. Scoala a fost desfiintata in 2010, iar copiii fac naveta la localitatile vecine. Biserica ortodoxa, construita in 1925, este principalul punct de reper cultural. Economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta si pe remiteri de la muncitorii din strainatate.