Scheiu de Sus

Satul Scheiu de Sus, judetul Dambovita, are o istorie documentata din secolul al XVI-lea, fiind mentionat in hrisoavele domnesti ale lui Neagoe Basarab. Numele provine de la 'schei' (pastori) si 'sus' (partea superioara), indicand o asezare de ciobani in zona deluroasa. In secolele XVII-XVIII, localitatea a fost parte a mosiei Brancovenilor, iar dupa 1821, odata cu reformele agrare, satul s-a dezvoltat ca comunitate agricola. In perioada interbelica, a cunoscut o usoara industrializare prin mori de apa si ateliere de tesut. Dupa 1948, colectivizarea a transformat structura economica, iar dupa 1990, s-a revenit la agricultura de subzistenta si cresterea animalelor. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura (porumb, grau, floarea-soarelui), cresterea ovinelor si bovinelor, precum si pe mici afaceri in comert si constructii. Populatia este de aproximativ 500 de locuitori, cu tendinta de imbatranire si migratie catre orasele apropiate (Targoviste, Bucuresti). Infrastructura este modesta: drumuri partial asfaltate, retea de apa si canalizare in curs de extindere, internet prin fibras optica disponibil in centrul satului. Scoala generala a fost inchisa in 2005, elevii facand naveta la Scheiu de Jos. Biserica ortodoxa 'Sf. Nicolae' (construita 1892) este principalul punct de reper cultural.