Glogoveanu

Satul Glogoveanu, judetul Dambovita, are o istorie documentata din secolul al XVI-lea, fiind mentionat pentru prima data in hrisoavele domnesti din 1545. Numele provine de la plantele de glog (paducel) care cresteau abundent in zona. In Evul Mediu, satul a fost parte a mosiei boieresti a familiei Glogoveanu, care a construit aici un conac (azi in ruine). Dupa desfiintarea iobagiei in 1864, satul s-a dezvoltat ca o comunitate agricola, cu mici mestesuguri (rotarie, fierarie). In perioada interbelica, a functionat o scoala primara si o biserica ortodoxa (sfintita in 1820). Dupa 1948, colectivizarea a transformat agricultura, iar in anii 1970 s-a infiintat o fabrica de conserve (inchisa in 1990). In prezent, economia este bazata pe agricultura de subzistenta (porumb, grau, floarea-soarelui) si cresterea animalelor (vaci, oi). Exista mici ateliere de tamplarie si constructii. Somajul este redus, dar multi tineri emigreaza in orasele apropiate (Targoviste, Bucuresti) pentru munca. Populatia este de aproximativ 800 de locuitori, in scadere fata de 1990 (cand avea 1.200). Satul are apa curenta din 2005, dar nu si canalizare centralizata. Accesul la internet este limitat, dar se modernizeaza. Traditiile locale includ hramul bisericii (Sf. Nicolae) pe 6 decembrie si obiceiuri de Pasti si Craciun.