Socrujeni

Satul Socrujeni este mentionat documentar pentru prima data in anul 1580, intr-un hrisov al domnitorului Petru Schiopul, prin care se intareste stapanirea unor mosii. Numele satului provine de la cuvantul slavon 'sokruj', care inseamna 'adunare' sau 'loc de intalnire', sugerand ca aici se organizau adunari ale obstei. In secolul al XIX-lea, satul a fost inclus in plasa Jijia a judetului Dorohoi. Dupa reforma administrativa din 1950, a devenit parte a raionului Botosani, iar din 1968, a comunei Manoleasa. Populatia a scazut semnificativ dupa 1990, de la aproximativ 400 de locuitori la sub 200 in prezent, din cauza migratiei si a imbatranirii. Economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (culturi de porumb, grau, floarea-soarelui) si cresterea animalelor (vaci, oi). Nu exista unitati industriale. Multi locuitori lucreaza in strainatate sau in orasele Botosani si Dorohoi. Satul dispune de o biserica ortodoxa construita in 1885, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, si de un cimitir. Scoala a fost inchisa in 2005 din cauza numarului mic de elevi, iar copiii fac naveta la Manoleasa. Infrastructura este modesta: strazile sunt partial asfaltate, iar reteaua de apa si canalizare este in curs de extindere.