Mesteacan

{"oras":"","sat":"Satul Mesteacan (cunoscut istoric ca 'Mesteacanul'), judetul Botosani, are o istorie modesta, atestat documentar pentru prima data in 1774, in timpul domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Numele provine de la padurile de mesteacan din zona, care au fost exploatate pentru lemn de foc si constructii. In secolul al XIX-lea, satul a fost parte a mosiei boieresti a familiei Sturdza, iar dupa reforma agrara din 1864, taranii au primit loturi mici de pamant. Populatia a crescut lent, ajungand la 320 de locuitori in 1912. In perioada interbelica, economia era bazata pe agricultura de subzistenta (porumb, grau, cartofi) si cresterea animalelor (oi, vaci). Dupa 1945, colectivizarea a dus la formarea CAP-ului 'Mesteacanul', care a functionat pana in 1990. Satul a suferit un declin demografic dupa 1990, multi locuitori plecand la munca in strainatate sau in orasele apropiate. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura mica (culturi de cereale si legume in gospodarii), cresterea animalelor (pasari, porci) si prestari servicii ocazionale in constructii. Somajul este relativ ridicat, iar veniturile provin din pensii, ajutoare sociale si remiteri de la cei plecati in diaspora. Infrastructura: drum asfaltat pana in sat, apa curenta din retea proprie (pana in 2020 doar fantani), canalizare inexistenta (fose septice). Scoala primara a fost inchisa in 2005, copiii facand naveta la scoala din comuna vecina. Biserica ortodoxa 'Sf. Nicolae' (construita 1888) este centrul vietii sociale. Evenimente anuale: hramul bisericii (6 decembrie) si 'Sarbatoarea Mesteacanului' (festival cu produse traditionale si jocuri populare, organizat de primarie)."}