Sarand

Satul Sarand, judetul Bihor, are o istorie documentata din secolul al XIII-lea, fiind mentionat pentru prima data in 1291 sub numele de 'Saran'. Denumirea provine din slavonul 'saran', insemnand 'loc impadurit'. In Evul Mediu, satul a facut parte din domeniul cetatii Oradea, iar in secolul al XVIII-lea a fost colonizat de familii de iobagi romani. Dupa desfiintarea iobagiei (1848), locuitorii s-au ocupat cu agricultura de subzistenta si cresterea animalelor. In perioada interbelica, Sarand a cunoscut o usoara dezvoltare datorita constructiei caii ferate Oradea-Alesd (1870), dar statia de cale ferata nu a fost amplasata in sat, ci la 5 km distanta, in localitatea Cociuba Mare. Dupa 1945, colectivizarea a dus la formarea CAP-ului '1 Mai', desfiintat in 1990. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura (porumb, grau, floarea-soarelui, legume) si pe cresterea animalelor (bovine, ovine, porcine). Exista cateva mici afaceri de tamplarie si constructii, dar majoritatea populatiei active face naveta in Oradea (35 km) sau in localitatile industriale din jur. Somajul este redus, dar veniturile sunt sub media judeteana. Satul are o scoala primara (clasele I-IV), un camin cultural, un magazin mixt si un cabinet medical individual. Populatia este de aproximativ 200 de locuitori, in scadere fata de 1992 (280 locuitori), din cauza emigratiei in orase si in strainatate. Biserica ortodoxa cu hramul 'Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil' dateaza din 1875 si a fost renovata recent. Traditiile locale includ 'Sanzienele' (24 iunie) si 'Nedeia satului' (prima duminica dupa 8 septembrie).