Calugari

Satul Calugari, situat in judetul Bihor, are o istorie care se intinde pe mai multe secole. Prima atestare documentara dateaza din anul 1291, sub numele de 'Kalogor', intr-un document al capitlului de Oradea. Numele provine de la calugarii care au trait in zona, probabil legati de Manastirea Calugari, o asezare monahala medievala ale carei ruine se mai gasesc in apropiere. De-a lungul timpului, satul a fost parte a domeniului cetatii Oradea si a cunoscut stapaniri succesive: nobili maghiari, apoi dupa 1918 a intrat in componenta Romaniei Mari. In perioada interbelica, agricultura era principala ocupatie, cu culturi de grau, porumb si vita-de-vie. Dupa colectivizarea fortata din anii 1950, satul a fost integrat in CAP-ul din comuna Albesti, iar multi locuitori au fost nevoiti sa munceasca in orasele apropiate (Oradea, Beius). Dupa 1990, terenurile au fost retrocedate, dar agricultura a scazut ca importanta, multi tineri alegand sa emigreze in strainatate. Astazi, economia locala se bazeaza pe mici ferme de subzistenta, comert cu amanuntul (2 magazine alimentare) si servicii (un atelier de reparatii auto, o frizerie). Somajul este de aproximativ 8%, iar venitul mediu pe gospodarie este de 1.200 de lei lunar. Populatia a scazut constant, de la 1.500 de locuitori in 1992 la aproximativ 1.200 in 2022. Infrastructura este modesta: drumul principal este asfaltat, dar strazile secundare sunt de pamant. Satul are apa curenta (retea noua din 2010), dar canalizarea lipseste. Electricitatea este asigurata, iar gazul natural este disponibil in zona centrala. Scoala primara a fost inchisa in 2005 din lipsa de copii, iar acum elevii fac naveta la Albesti sau Beius. Biserica ortodoxa, construita in 1892, este centrul vietii spirituale. Satul se confrunta cu imbatranirea populatiei si lipsa investitiilor, dar exista initiative locale pentru revitalizare, precum infiintarea unui grup de actiune locala (GAL) pentru atragerea de fonduri europene.