Vinerea

Prima atestare documentara a localitatii Vinerea dateaza din anul 1448, cand este mentionata sub numele de 'Wynerye'. Evolutia numelui a cunoscut variante precum 'Vineria' in secolul al XVII-lea si 'Vinerea' dupa unirea Transilvaniei cu Romania. Satul a facut parte din domeniul feudal al orasului Cugir si a fost influentat de evenimentele istorice din zona. In perioada medievala, Vinerea a fost un sat agricol, cu populatie romaneasca. In 1784, in timpul Rascoalei lui Horea, Closca si Crisan, localitatea a fost scena unor conflicte minore, dar nu a suferit distrugeri majore. In secolul al XIX-lea, odata cu industrializarea zonei Cugir, multi locuitori au inceput sa lucreze la fabrica de armament. Perioada comunista a adus colectivizarea agriculturii si constructia de locuinte noi. Satul a fost electrificat si au fost construite scoli si dispensare. Populatia a crescut datorita migratiei din zonele rurale invecinate. In aceasta perioada, economia locala s-a bazat pe agricultura si pe locurile de munca din Cugir. Dupa 1990, Vinerea a cunoscut o dezvoltare modesta. Multe terenuri agricole au fost retrocedate, iar unii locuitori s-au orientat catre afaceri mici, precum magazine sau servicii. Infrastructura s-a imbunatatit, dar nu semnificativ. In prezent, satul este cunoscut pentru peisajele sale pitoresti si pentru apropierea de Muntii Sureanu. Economia actuala este dominata de agricultura de subzistenta si de naveta in orasul Cugir, unde se afla fabrici de armament si piese auto. Exista cateva microintreprinderi care ofera servicii de constructii si transport. Somajul este scazut, dar veniturile sunt modeste. Tinerii tind sa emigreze in orasele mari sau in strainatate. In concluzie, Vinerea este un sat cu o istorie modesta, dar cu un potential turistic datorita naturii inconjuratoare. Dezvoltarea ramane dependenta de investitiile din zona Cugir si de initiativele locale.