Sibot

Prima atestare documentara a localitatii Sibot dateaza din anul 1332, sub numele de 'Siboth', intr-un document papal care mentioneaza existenta unei biserici. Numele provine din maghiarul 'Sibót', posibil derivat dintr-un antroponim. De-a lungul secolelor, Sibot a fost un sat romanesc in cadrul comitatului Alba de Jos, fiind mentionat in conscrieri fiscale din secolul al XVIII-lea. In perioada medievala, localitatea a apartinut domeniului cetatii Alba Iulia, iar locuitorii se ocupau cu agricultura si cresterea animalelor. In secolul al XIX-lea, dupa Unirea Principatelor, Sibot a cunoscut o usoara dezvoltare, fiind construita scoala si biserica ortodoxa actuala (sfintita in 1898). In perioada comunista, satul a fost colectivizat, iar locuitorii au lucrat la CAP-ul din localitate sau la intreprinderile din Sebes si Alba Iulia. Dupa 1990, terenurile agricole au fost retrocedate, iar multi locuitori s-au orientat catre munca in strainatate sau in orasele apropiate. Economia actuala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (cereale, cartofi, legume) si pe cresterea animalelor (vaci, oi). Exista cateva mici afaceri locale: un magazin mixt, o cizmagerie si mici ateliere de tamplarie. Somajul este redus datorita navetismului catre Sebes (uzinele de mobila si constructii) si Alba Iulia (servicii, comert). In ultimii ani, s-au dezvoltat cateva pensiuni agroturistice, valorificand potentialul zonei pentru drumetii si pescuit. Infrastructura rutiera este buna, satul fiind traversat de DJ 107K, care face legatura cu DN7. Sibot nu are statut de oras, ci este o comuna compusa din satele Sibot (resedinta), Micesti si Rachita. Populatia este de aproximativ 2.200 de locuitori, in scadere din cauza migratiei. Viitorul economic este legat de dezvoltarea turismului rural si a agriculturii ecologice, dar si de atragerea de fonduri europene pentru modernizarea infrastructurii locale.