Remetea

Prima atestare documentara a localitatii Remetea dateaza din anul 1291, sub numele de 'Remetea', care provine din cuvantul maghiar 'remete' ce inseamna pustnic sau sihastru, sugerand existenta unui loc de retragere religioasa. De-a lungul secolelor, satul a fost parte a domeniului feudal al Cetatii Aiudului si al Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. In perioada medievala, Remetea a fost un sat mic, populat in principal de iobagi romani si maghiari, care se ocupau cu agricultura si pastoritul. Numele localitatii a evoluat putin: in documente apare ca 'Remethe' (1332), 'Remete' (1456) si 'Remetea' (1850). In perioada interbelica, satul a cunoscut o usoara dezvoltare, fiind construite primele scoli si biserici. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in perioada comunista, Remetea a fost colectivizata, iar locuitorii au fost obligati sa lucreze in CAP-ul local. In aceasta perioada, satul a ramas preponderent agricol, cu o populatie stabila. Dupa 1990, odata cu caderea regimului comunist, terenurile au fost retrocedate, iar multi locuitori au inceput sa se orienteze catre activitati non-agricole. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura de subzistenta (cultivarea cerealelor, cartofilor si legumelor), cresterea animalelor (vaci, oi, capre) si comertul cu produse locale. O parte din populatie face naveta la Aiud sau Alba Iulia pentru locuri de munca in industrie sau servicii. Remetea nu are unitati industriale majore, dar beneficiaza de potential turistic datorita peisajelor colinare si a apropierii de Muntii Trascaului. Exista cateva pensiuni agroturistice care atrag vizitatori in sezonul estival. De asemenea, se dezvolta micile afaceri locale, precum ateliere de tamplarie sau productie de branzeturi traditionale. Infrastructura rutiera este modesta, dar satul este conectat la reteaua de drumuri judetene.