Noslac

Localitatea Noslac este atestata documentar pentru prima data in anul 1291, sub numele de 'Nuslac', intr-un document al capitlului de Alba Iulia. Evolutia numelui a cunoscut variante precum 'Noslak' (1332) si 'Noslacz' (1453), iar denumirea actuala provine din maghiarul 'Noszlop', care inseamna 'loc cu nuci'. In perioada medievala, satul a facut parte din domeniul cetatii Aiud, iar locuitorii se ocupau cu agricultura si cresterea animalelor. In secolul al XVIII-lea, Noslac a fost inclus in comitatul Tarnava Mica, iar dupa 1918, odata cu unirea Transilvaniei cu Romania, a devenit parte a judetului Alba. In perioada comunista, satul a fost colectivizat, iar economia s-a bazat pe agricultura de stat si exploatarea lemnului din padurile din jur. Dupa 1990, terenurile au fost retrocedate, dar agricultura a ramas principala ocupatie, alaturi de mici afaceri locale. Economia actuala a localitatii Noslac este predominant agricola, cu culturi de porumb, grau si floarea-soarelui, dar si cu livezi de pomi fructiferi. Cresterea animalelor (vaci, oi) completeaza veniturile locuitorilor. Exista cateva mici ateliere de tamplarie si o pensiune turistica ce valorifica peisajul rural. Somajul este redus, dar tinerii tind sa emigreze catre orasele Aiud si Alba Iulia. Infrastructura este modesta, cu drumuri partial asfaltate si acces limitat la internet de mare viteza. Un eveniment istoric important a fost participarea locuitorilor la Revolutia de la 1848, iar in 1918, satul a fost locul unor adunari pentru unirea cu Romania. Biserica ortodoxa din Noslac, construita in 1890, pastreaza icoane vechi si este un punct de reper cultural. In fiecare an, de Sfantul Ilie, are loc un hram care aduna comunitatea. In concluzie, Noslac ramane o comunitate rurala traditionala, cu potential turistic neexploatat pe deplin, dar cu oameni harnici care pastreaza obiceiurile strabunilor.