Inoc

Satul Inoc este mentionat documentar pentru prima data in anul 1291 sub numele de 'Villa Inok'. De-a lungul secolelor, numele a evoluat de la Inok la Inoc, pastrandu-se forma actuala. In perioada medievala, satul a fost parte a domeniului cetatii Alba Iulia, avand o populatie majoritar romaneasca. In secolul al XVIII-lea, Inoc a fost inclus in Comitatul Alba de Jos, iar dupa 1918 a intrat in componenta Romaniei Mari. In perioada comunista, satul a cunoscut colectivizarea agriculturii, iar multi locuitori au fost angajati la intreprinderile din Alba Iulia sau la combinatul chimic din Turda. Dupa 1990, terenurile agricole au fost restituite, iar economia locala s-a bazat pe agricultura de subzistenta si pe creșterea animalelor. In prezent, satul Inoc are aproximativ 200 de locuitori, majoritatea varstnici. Tinerii au migrat catre orasele apropiate sau in strainatate. Activitatea economica principala ramane agricultura, cu culturi de porumb, grau si lucerna, precum si cresterea ovinelor si bovinelor. Nu exista unitati industriale in sat, iar serviciile sunt limitate la un magazin mixt. Accesul la utilitati este partial: apa curenta si electricitate sunt disponibile, dar canalizarea este inexistenta. Drumul de acces este asfaltat, iar transportul in comun este asigurat de autobuze care leaga Inoc de Unirea si Alba Iulia.