Garbovita

Satul Garbovita este o localitate relativ tanara din punct de vedere istoric, fiind atestata documentar pentru prima data la sfarsitul secolului al XIX-lea, in jurul anului 1890, in cadrul comitatului Alba de Jos din Imperiul Austro-Ungar. Numele provine de la cuvantul slav 'garb' (cocosat), referindu-se la relieful deluros al zonei. Initial, satul era o asezare mica, cu cateva familii de tarani care lucrau pamanturile nobililor maghiari. In perioada interbelica, dupa Marea Unire din 1918, Garbovita a cunoscut o usoara dezvoltare, fiind inclusa in comuna Livezile. Agricultura de subzistenta era principala ocupatie, alaturi de cresterea animalelor. In timpul regimului comunist (1947-1989), satul a fost colectivizat, iar tarani au fost obligati sa intre in CAP (Cooperativa Agricola de Productie) din Livezile. Majoritatea caselor erau din chirpici sau lemn, iar infrastructura era rudimentara: drumuri de pamant, fara apa curenta sau canalizare. Electricitatea a fost introdusa abia in anii 1970. Dupa 1990, odata cu caderea comunismului, CAP-ul s-a desfiintat, iar pamanturile au fost restituite fostilor proprietari. Multi localnici au ales sa emigreze in orasele apropiate (Aiud, Alba Iulia) sau in strainatate (Italia, Spania) pentru a gasi locuri de munca. Cei ramasi s-au orientat catre agricultura de mica scala (cultivarea cerealelor, legumelor) si cresterea animalelor (vaci, oi, pasari). In ultimii ani, s-au dezvoltat cateva micro-ferme si pensiuni turistice, profitand de peisajul pitoresc al dealurilor si padurilor din jur. Economia actuala a satului Garbovita este una modesta, bazata predominant pe agricultura si servicii. Populatia este imbatranita, tinerii preferand sa plece la oras. Exista un magazin mixt, o biserica ortodoxa si o scoala primara (care functioneaza cu clase I-IV, dar cu efective mici). Drumul comunal este asfaltat partial, iar transportul in comun este asigurat de autobuzele care fac legatura cu Aiud. Nu exista unitati industriale sau companii mari in sat. In schimb, se remarca o crestere a turismului rural, cu cateva pensiuni care ofera cazare si masa traditionala. In concluzie, Garbovita este un sat linistit, cu un potential economic limitat, dar cu un farmec rural autentic.