Coroiesti

Satul Coroiesti, judetul Alba, este o localitate mica, cu o istorie modesta, specifica multor sate din Podisul Secaselor. Prima atestare documentara dateaza din 1332, sub numele de 'Corow', conform unor documente ale capitulului de Alba Iulia. Denumirea provine probabil de la un nume de persoana, Coroi, la care s-a adaugat sufixul '-esti', indicand apartenenta. Evolutia numelui a fost liniara, pastrand forma actuala de secole. In Evul Mediu, Coroiesti a fost un sat iobagesc, dependent de domeniul feudal al cetatii Aiud. Biserica ortodoxa din sat, construita in secolul al XVIII-lea, marturiseste viata spirituala a comunitatii. In perioada interbelica, satul a cunoscut o usoara dezvoltare agricola, dar a ramas izolat din cauza lipsei drumurilor modernizate. Perioada comunista a adus colectivizarea agriculturii, iar locuitorii au fost obligati sa lucreze in CAP-ul din zona. Multi tineri au emigrat in orasele industriale, precum Alba Iulia sau Aiud, pentru a lucra in fabrici. Dupa 1990, CAP-ul s-a desfiintat, iar pamanturile au fost retrocedate. Agricultura de subzistenta a devenit principala ocupatie, alaturi de cresterea animalelor. Economia actuala este dominata de agricultura la scara mica, cu culturi de cereale, cartofi si furaje. Exista cateva mici afaceri locale, precum o pensiune turistica si o mica fabrica de mobila. Somajul este redus, dar multi locuitori fac naveta la Aiud sau Alba Iulia pentru locuri de munca in servicii sau industrie. Infrastructura rutiera s-a imbunatatit prin asfaltarea drumului judetean, iar accesul la internet este bun. Populatia este in scadere din cauza migratiei tinerilor catre orase, dar cei ramasi pastreaza traditiile locale, precum targul de toamna si hramul bisericii. In concluzie, Coroiesti este un sat tipic romanesc, cu o istorie linistita si o economie modesta, dar cu potential turistic datorat peisajelor pitoresti si aerului curat. Viitorul depinde de dezvoltarea agriculturii ecologice si a turismului rural.