Cergau

Prima atestare documentara a localitatii Cergau dateaza din anul 1296, sub numele de Chergou, intr-un document emis de capitlul de Alba Iulia. Denumirea a evoluat de-a lungul timpului: in 1332 apare ca Chergou, iar in 1733 ca Cergau. Exista si varianta maghiara Cserged, iar in germana Tschergel. Numele este considerat de origine slava, derivat din cuvantul 'cerga' (patura), posibil legat de o ocupatie locala. In Evul Mediu, Cergau era un sat iobagesc in cadrul comitatului Alba, apartinand domeniului Bisericii Romano-Catolice de Alba Iulia. Populatia era formata din romani si maghiari, cu o economie bazata pe agricultura si cresterea animalelor. Biserica ortodoxa din lemn, construita in secolul XVIII, marturiseste spiritualitatea comunitatii. Perioada moderna a adus schimbari administrative: dupa unirea Transilvaniei cu Romania in 1918, Cergau a devenit parte a judetului Alba. In 1930, satul avea 1.200 de locuitori, majoritatea agricultori. Regimul comunist a colectivizat agricultura in anii 1950, iar locuitorii au fost obligati sa lucreze in CAP-ul local. Multi au emigrat in orase pentru locuri de munca in industrie. Dupa 1990, Cergau a reintrat in proprietatea privata. Agricultura s-a restructurat, aparand mici ferme familiale. Infrastructura s-a imbunatatit: drumurile au fost asfaltate partial, iar reteaua de apa si canalizare s-a extins. Insa, declinul demografic a fost accentuat de migratia tinerilor catre orase sau strainatate. Economia actuala a comunei Cergau se bazeaza pe agricultura de subzistenta (culturi de porumb, grau, floarea-soarelui) si cresterea animalelor (vaci, oi). Exista cateva mici afaceri locale: magazine alimentare, o brutarie, si mici ateliere de tamplarie. Somajul este redus, dar veniturile sunt modeste. Turismul este aproape inexistent, despre care se incearca promovarea drumetiilor in zona colinara. Comuna Cergau este formata din satele: Cergau Mare (resedinta), Cergau Mic si Lupu. Populatia totala este de aproximativ 1.500 de locuitori, in scadere. Principalele institutii sunt primaria, scoala generala, biserica ortodoxa si cea greco-catolica. Viitorul depinde de atragerea de fonduri europene pentru dezvoltarea agriculturii si a micilor afaceri.