Calene

Satul Calene, situat in judetul Alba, este o localitate mica, cu o istorie modesta, dar cu radacini adanci in trecutul rural al Transilvaniei. Prima atestare documentara a satului dateaza din anul 1320, sub numele de 'Kalina', ceea ce sugereaza o vechime de peste 700 de ani. Numele localitatii a evoluat de-a lungul secolelor: in documente medievale apare ca 'Kalina' sau 'Kalen', iar in perioada moderna s-a stabilizat sub forma 'Calene'. Originea numelui este incerta, dar se presupune ca ar deriva dintr-un nume de persoana sau dintr-un termen slav legat de 'kalina' (un tip de arbust). In Evul Mediu, Calene a fost un sat mic de iobagi, apartinand domeniului feudal al orasului Blaj. Locuitorii se ocupau cu agricultura de subzistenta si cresterea animalelor. In secolul al XVIII-lea, dupa Unirea cu Biserica Romana Unita (1700), satul a intrat sub influenta Episcopiei Greco-Catolice de Blaj, care a construit o biserica de lemn in 1750. Aceasta biserica a fost un simbol al comunitatii si a functionat pana la inceputul secolului XX, cand a fost inlocuita de una de zid. Evenimentele istorice importante nu au ocolit Calene: in timpul Revolutiei de la 1848, satul a fost scena unor ciocniri minore intre taranii romani si autoritatile maghiare. De asemenea, in perioada Primului Razboi Mondial, multi barbati au fost recrutati in armata austro-ungara, iar satul a suferit de pe urma razboiului. Perioada comunista a adus schimbari majore. In anii 1950, a fost infiintata Cooperativa Agricola de Productie (CAP), care a colectivizat terenurile. Agricultura a devenit principala ocupatie, iar satul a cunoscut o usoara dezvoltare: s-a construit o scoala primara, un dispensar uman si un magazin alimentar. Totusi, viata era grea, iar multi tineri au plecat la orase pentru a lucra in fabrici. Dupa 1990, CAP-ul s-a desfiintat, iar terenurile au fost retrocedate. Economia locala a revenit la agricultura de subzistenta, dar si la mici afaceri cu animale. In prezent, Calene este un sat tipic rural, cu o populatie de aproximativ 200 de locuitori, majoritatea varstnici. Nu exista intreprinderi mari, ci doar mici ferme si gospodarii individuale. In ultimii ani, s-au dezvoltat cateva pensiuni agroturistice, datorita apropierii de Blaj si de peisajele pitoresti ale vaii Tarnavei Mici. Totusi, lipsa investitiilor si a locurilor de munca duce la o depopulare accentuata, tinerii preferand sa emigreze in strainatate sau in orasele mari.